În general, persoanele cu fototip II și III sunt candidați ideali pentru peelingul chimic. Cu toate acestea, și persoanele cu un fototip mai închis pot obține rezultate bune în urma peelingului chimic, în funcție de tipul de problema tratată.

Printre problemele la nivelul pielii care nu răspund bine la peelingul chimic se numără pielea cu aspect lăsat și ridurile severe. Acestea pot avea nevoie de alte tipuri de proceduri chirurgicale cosmetice, cum ar fi intervențiile cu laser sau liftingul facial. Pentru a alege tipul de tratament potrivit problemei cosmetice pe care doriți să o rezolvați, va recomandăm să discutați cu un medic dermatolog.

Peelingul chimic nu este o procedură cosmetică recomandată tuturor persoanelor. Este contraindicată persoanelor care:
•    Urmează sau au urmat un tratament pentru acnee (isotretinoin) în ultimele 6 luni
•    Au un ten foarte închis la culoare
•    Au istoric personal de cicatrici cu evolutie indelungata (cicatrici cheloide)
•    Au istoric personal de erupții / iritații cutanate frecvențe sau severe (dermatită)

Deoarece după aplicarea peelingului chimic pielea este mai sensibilă la lumina, se recomandă realizarea acestei proceduri în sezonul mai puțin însorit, adică în perioada Septembrie – Mai. În acest fel se evită hiperpigmentarile postinflamatorii, cauzate de expunerea la razele ultraviolete.

Uneori, dar nu este neapărat sa se intample așa, peelingul chimic poate avea anumite efecte adverse, printre care se pot numara: 

• • Roșeața (eritem) – este normal ca după peelingul chimic pielea sa fie roșie, însă, în cazul peelingului mediu sau profund este posibil ca roseata să dureze chiar și câteva luni;
  • Cicatrici – foarte rar, peelingul poate cauza cicatrici, mai ales pe partea inferioară a feței; antibioticele sau medicamentele cu steroizi pot fi recomandate pentru a ameliora aspectul cicatricilor
  • Schimbarea culorii pielii – peelingul poate cauza pigmentarea pielii (hiperpigmentare) sau decolorarea ei (hipopigmentare); hiperpigmentarea este mai des intalnita in cazul peelingului superficial, in vreme ce hipopigmentarea poate sa apara, mai degraba, in cazul celui profund;
  • Infectiile – peelingul chimic poate, in unele cazuri, activa virusul herpes; rareori, pot să apară infectii bacteriene sau fungice;
  • Afectarea inimii, a ficatului și a rinichilor – peelingul chimic profund poate afecta inima, ficatul sau rinichii, din cauza expunerii la fenol; de aceea, procedura presupune pauze la intervale de 10-20 de minute.

Pacientele trebuie să oprească orice aplicare de substanțe topice iritante (retinoizi sau AHA) și să nu se afle pe terapie fotosensibilizantă (isotretinoin, unele antibiotice orale, unele anticonceptionale, AINS – ibuprofen, etc.). Pacientele care fac herpes recurent necesită inițierea terapiei antivirale cu aciclovir cu 2 zile înainte de procedură conform indicațiilor medicului dermatolog. 

Totodată pacientele necesită o pregătire specifică a pielii înainte și după procedură, pentru a obține cele mai bune rezultate și a reduce la minim riscul de reacții adverse.

În funcție de profunzimea la care acționează și de agenții chimici din compoziție, peeling-urile chimice se clasifică astfel:

1. Peeling chimic superficial (α și β hidroxi acizi)

Aceste tip de peeling acționează doar în stratul superficial al epidermului și determină o exfoliere delicată, tenul devenind mai neted și mai luminos. Peeling-urile superficiale se adresează semnelor incipiente de fotoîmbătrânire (riduri fine, lentigine), hiperpigmentărilor ușoare (melasmă, pistrui, pete post acnee), dar și acneei ușoare spre medii (puncte negre și albe, coșuri).

2. Peeling chimic mediu (TCA – acid tricloracetic)

Acest tip de peeling actioneaza mai adanc in piele, producand exfolierea epidermului în totalitate, ajungând până la dermul superficial. Procesul de reepitelizare intensifică rata regenerării celulare și stimulează producerea de neocolagen. Peeling-urile medii sunt indicate pentru tratarea ridurilor medii, petelor intens pigmentate, cicatricilor superficiale post acneice, keratozelor seboreice cat și keratozelor actinice.

3. Peeling profund (fenol)

Acest tip de peeling determină o arsură la nivelul zonei tratate, ajungând până la dermul profund, ceea ce necesită anestezie locală sau chiar sedare, precum și timp îndelungat de recuperare. Peeling-urile profunde sunt destinate tegumentului cu un grad avansat de fotoîmbătrânire (riduri profunde), a cicatricilor extinse, cat si a altor afectiuni mai severe ale pielii.